ROENIT
Prințesa Albă încurajează un pion alb lângă primul felinar aprins, în grădina castelului.
Povești fermecate

Prințesa Albă și primul pas al pionului

← Înapoi la Știrile Regatului

Ascultă povestea

Vino puțin mai aproape. Vezi felinarul acela, de lângă flori? În seara aceasta ar trebui să lumineze drumul spre grădină. Dar încă nu s-a aprins.

Sunt eu, Prințesa Albă. Am păstrat un loc lângă mine, chiar pentru tine.

După ce am deschis poarta celor șaizeci și patru de pătrate, am descoperit o alee cu felinare aurii. Primul era legat, printr-un fir subțire de lumină, de tabla noastră de exercițiu.

Pe tablă mă aștepta un pion alb. Mic, rotund la vârf și lucios ca o picătură de lapte.

Stătea pe pătratul lui de plecare. În față se întindeau pătrate libere, până departe. Pionul se uita la ele, apoi la felinar. Parcă tot drumul îi părea prea lung.

M-am așezat lângă el. Nu l-am grăbit.

Uneori, și mie îmi tremură puțin genunchii înainte de ceva nou. Ție ți s-a întâmplat?

Am privit împreună pătratul aflat chiar în fața pionului. Era liber. Pe marginea lui strălucea un semn mic, ca un soare.

Atunci mi-am amintit regula: pionul înaintează drept în față, câte un pătrat, dacă locul este liber. La prima lui mutare poate alege și doi pași, dacă ambele pătrate sunt libere. Dar nu este obligat.

Astăzi ne ajungea unul.

Poți să arăți cu degetul un pas mic, pe masă sau în aer? Doar unul. Așa.

O rafală a foșnit prin flori. Umbra felinarului s-a lungit peste iarbă, iar pionul a rămas nemișcat.

M-am gândit să-l împing ușor. Apoi mi-am retras mâna. Voiam să-i las timp să pornească singur, în povestea noastră fermecată.

Am deschis palma lângă tablă și am respirat încet. Inspirăm… și expirăm.

Pionul s-a legănat aproape nevăzut. A privit din nou pătratul liber din fața lui. Apoi a alunecat drept înainte și s-a oprit chiar acolo.

Un singur pătrat.

S-a auzit un clinchet. Firul de lumină s-a aprins, iar primul felinar a răspândit o strălucire caldă peste flori. Pe alee am zărit o băncuță pe care întunericul o ascunsese.

M-am uitat la pion. Nu ajunsese la capătul tablei. Și totuși, acum vedeam mai departe.

Din felinar a ieșit o luminiță cât un bob de rouă. A plutit până la următorul felinar, care a început și el să strălucească. Unul câte unul, felinarele au luminat aleea.

Magia grădinii a dus lumina mai departe. Pionul a rămas pe noul lui pătrat, scăldat în auriu.

Am zâmbit și m-am așezat pe băncuță, lăsând loc și pentru tine.

Poate că mâine vei încerca un joc nou, vei desena prima linie sau vei saluta un copil pe care nu-l cunoști încă.

Care ar putea fi primul tău pas mic?

Gândește-te în liniște. Eu și pionul te așteptăm, lângă primul felinar aprins.