ROENIT
Prințesa Albă descoperă o frunză aurie lângă un pion, în grădina castelului.
Povești fermecate

Prințesa Albă și poarta celor 64 de pătrate

← Înapoi la Știrile Regatului

Ascultă povestea

Ai auzit? Dincolo de poarta aurie se aude un clinchet…

Sunt eu, Prințesa Albă. Te așteptam.

În dimineața aceasta, am găsit în grădina castelului un pătrat luminos. Apoi încă unul… și încă unul! Împreună, alcătuiau o tablă de șah.

Dar ceva era neobișnuit.

În mijlocul tablei stătea un pion mic, cu o frunză aurie la picioare. Vântul adia, florile se legănau… însă el nu se clintea.

M-am aplecat lângă el. Atunci am observat: pe frunză era desenată chiar poarta castelului.

Oare încerca să-mi arate ceva?

Vino mai aproape. Cred că tocmai am descoperit începutul unei aventuri.

Am ridicat frunza. Pe dosul ei, niște litere mici străluceau ca picăturile de miere.

„Poarta se deschide pentru cine privește cu atenție.”

M-am uitat spre castel. Poarta era închisă, iar deasupra ei se vedea un loc gol, pătrat. Parcă lipsea o piesă dintr-un mozaic.

Primul meu gând a fost să caut o cheie. Dar pionul privea în jos, către tabla de sub noi.

Am privit și eu.

Pătratele deschise și cele închise la culoare se așezau unele lângă altele, pe rând. Niciunul nu strălucea mai tare decât celelalte.

Atunci, o adiere a desprins frunza din mâna mea.

Frunza a plutit peste tablă și s-a oprit la marginea ei. M-am grăbit s-o ajung, dar m-am oprit înainte să calc pe un clopoțel ascuns în iarbă.

Era chiar clinchetul pe care îl auzisem!

Lângă clopoțel am descoperit o ramă aurie. În ea încăpeau opt pătrate mici. Numai că rama era goală.

Am ridicat-o și am privit tabla prin ea. Se potrivea de minune peste un rând întreg.

Hai să numărăm încet împreună: unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte… opt.

Opt pătrate pe un rând!

Am mutat rama mai departe. Încă un rând de opt. Și încă unul.

În total, am găsit opt rânduri, fiecare cu opt pătrate. Împreună erau șaizeci și patru.

Dar poarta tot nu se deschidea.

M-am așezat pe marginea fântânii. Pionul a rămas liniștit pe pătratul lui, iar frunza aurie s-a răsucit ușor în vânt.

Am privit din nou desenul de pe ea.

De data aceasta, am observat ceva ce îmi scăpase: pătratul de deasupra porții avea un semn mic, în formă de frunză.

Nu ne lipsea o cheie.

Am dus frunza la poartă și am așezat-o în locul gol. Se potrivea perfect.

S-a auzit un clic blând. Porțile s-au deschis, iar din curte a venit un miros de pâine caldă și mere coapte.

M-am întors spre pion și i-am făcut cu mâna. Lângă el, pe marginea tablei, am lăsat rama aurie. Avea să ne ajute și în alte dimineți.

Apoi am întins mâna către tine.

Astăzi descoperiserăm o tablă cu șaizeci și patru de pătrate. Și un amănunt mic, pe care graba aproape îl ascunsese.

Tu ai observat vreodată ceva abia după ce te-ai oprit să privești încă o dată?

Gândește-te puțin. Eu te aștept aici, lângă poarta deschisă.

Aventura noastră în Regatul Șahului abia începe.